Asta sunt eu..

•aprilie 15, 2010 • Un comentariu

Sunt doar o mână de Pământ.

Iarna sunt rece, primăvara reînoiesc şi înfloresc, vara sunt caldă şi senină, iar toamna…toamna îmi scutur tristeţile! Asta sunt eu..

Rugaciune

•februarie 13, 2010 • Un comentariu

Tata din Cer, imi e asa de bine cand iti vorbesc, asa de bine cand ma abandonez in Mana Ta..si gasesc linistirea…si primesc pacea in schimbul tulburarilor.

Cand vin dupa Glasul Tau, gasesc caldura sub aripa Ta ocrotitiare. Indata mi se opresc oasele din tremurat, indata inima bate in ritmuri linistite.

Imi e drag sa te stiu Creatorul meu, imi e sfant sa te stiu Tatal meu si sunt coplesita sa stiu ca iei aminte la orice tresarire a cugetului meu, la orice lacrima si adiere a fiintei mele.

Cand iti vorbesc, am impresia ca suntem doar noi, doar Tu si cu mine.

Atentia Ta si Prezenta Ta sunt cu totul pentru mine in timp ce sunt cu totul pentru fiecare copil al Tau.

E o taina..o taina pentru mine.

Adeseori, cand stam de vorba, imi pare ca nu mai exista nimic in jur, nimic deasupra.

E ca si cum as fi singura Ta opera.

E ca si cum tot cerul ar privi si ar astepta sfintirea mea…ca si cum Fiul Tau ar fi murit pentru mine, doar pentru mine.

E o taina prea mare! ..pentru a fi cuprinsa de mintea mea.

E seara.!!

•ianuarie 20, 2010 • Un comentariu

E seara. Liniste.cald.intuneric. Stau la acelasi birou, pe acelasi scaun, cu aceleasi sentimente ce-mi fug prin suflet neincetat si.. scriu!

Am observat ca in seara asta nu mai lipseste prea minunata si frumoasa luna de pe bolta cerului plin de luminite gingase ce stralucesc cu o putere magica. Imi era dor de ea. Norii o acopera cu bratele lor imense, dar totusi e acolo.. se vede, se simte. Da.. luna. Cea care smulgea mereu cate o privire doar pentru ea, de pe chipul meu atunci cand stateam si admiram stelele, sau pur si simplu mergeam acasa, fericita ca a mai trecut inca o zi, iar peste aceasta am trecut asa cum imi doream, in cel mai minunat mod posibil.. impreuna cu Tine!

Astazi.. mi-e dor de Tine..

Astazi mi-as dori sa zbor pana,dincolo de cer,sa fiu cu Tine, Domnul meu…

Am făcut din lacrimă, Locul Întâlnirilor noastre..

•ianuarie 18, 2010 • 2 comentarii

Mă gândesc la lacrimi, pe care femeile le varsă atât de simplu și de ușor, ca la un cadru potrivit, pregătitor Întâlnirilor cu Tine.Ești atras de lacrimă…Pentru durerea care o conține, puritate, sinceritate, bucurie, dar mai ales pentru FRUMUSEȚE! Iubești lacrima pentru frumusețea pe care o emană. E o frumusețe divină, creată de Cel Preaînalt. E atât de puternică, de benefică, de vindecătoare. Lacrima, este un izvor de pace, o apă limpede, care scoate impuritățile la suprafața, le elimină, le aruncă în marea uitării…
De multe ori, lacrimile mele au fost refugiul meu; vărsam toata durerea, neîntelegerea, povara emoțională ce apăsa fiinta mea. Prin lacrimi mă eliberam de toată starea mea rea. Acum, văd un pic diferit…
Lacrimile, erau evadarea mea în Frumusetea Ta, îmi dădeam drumul să alunec în Brațul Tău! Lacrimile îmi dădeau curajul să mă arunc în gol, înspre înainte. Lacrimile mă încredintau că Tu ești acolo, să mă prinzi…știam că lacrimile mele Te cheamă și Tu nu poti să nu vii! Acceptarea face parte din această eliberare.
Tu, ai purtat mereu greutatea lacrimilor mele, totdeauna ai fost acolo, să le aduni, să le porți în locul meu….ai fost extrem de grijuliu, să nu se rătăcească vre-una, care ar fi putut să se reîntoarcă să-mi provoace din nou durere. Considerai că e deajuns că am avut curajul să plâng…să ies din anonimat, să încerc ceva…Să nu închid durerea în mine și să fac din ea propria închisoare, turnul prințesei închise în proprie-i durere.Tu ai făcut din mine o femeie puternică!
Lacrima este cheia care mi-a deschis zăvoare de fier pentru eliberarea sufletului, este sunetul trâmbiței care m-a trezit, este cântecul duios al inimii mele, este vocea strigătului după ajutor…Tu nu puteai să nu vii!
Am făcut din lacrimă, Locul Întâlnirilor noastre…
Îți mulțumesc, frumosul meu Domn, Stăpân al inimii mele, că ești un Dumnezeu atât de sensibil, că sufletul meu poate să-și găsească odihna la Tine…Nu ai ratat nici o întâlnire, Îți mulțumesc că ai fost acolo când am avut nevoie!
Am învătat secretul, de fapt mi L-ai servit pe tavă. ..știam că așa pot să-ti captez atentia, să fiu mai mult în preajma Ta. Lacrimile mele sunt ca un magnet pentru Tine și așa am înteles cât de mult îți pasă, cât dorești Tu să fii în preajma mea…oare pot să duc atâta bucurie?
Lacrimile sunt drumul spre inima Ta!

Iarna..

•ianuarie 17, 2010 • 2 comentarii

”Florile primaverii sunt visele iernii , povestite dimineata , la micul dejun al ingerilor.” Khalil Gibran

“Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna , atunci cand apusul aproape ca iti ascunde trupul , iar cuvintele par a se naste de nicaieri , cu o nuanta de intimitate rar intalnita in timpul zilei.” Virginia Woolf


”Culoarea primaverii se regaseste in flori , cea a iernii o poti afla doar in imaginatie.” Ward Elliot Hour

“Imi plac aceste zile reci , cenusii de iarna.Astfel de zile iti permit sa iti savurezi o autentica stare de melancolie.”
Bill Watterson

“In mijlocul iernilor inghetate am invatat ca exista in mine o vara fara putinta de invins.”
Albert Camus

“Necazurile aduna oamenii laolalta si fac sa se iveasca frumusetea si armonia in relatia dintre ei ; la fel precum iarna creeaza flori de gheata pe ferestre , flori ce dispar odata cu sosirea caldurii.”
Soren Kierkegaard

”Atunci cand zapada se asterne peste pamant , imi pot inchipui ca pasesc peste nori.”
Takayuki Ikkaku, Arisa Hosaka si Toshihiro Kawabata

“Iarna , un anotimp al asteptarii , o vreme potrivita pentru reinvierea amintirilor  si lansarea intr-o calatorie sentimentala , un timp in care te poti bucura de fiecare ora.”
John Boswell

Dor de cer..

•ianuarie 17, 2010 • 2 comentarii

Niciun cuvant..doar o lauda tacuta..

Cand voi ajunge in prezenta Ta, Domnul meu, nu ma intereseaza unde ma vei aseza la masa..sau culoarea coroanei mele, daca voi primi vreuna..

Niciun cuvant, pentru ca nu voi putea sa-mi dezlipesc buzele una de cealalta, atunci cand privirea Ta o va taia atat de dulce pe a mea..

Imi voi lasa toate propozitiile cu semnul intrebarii la intrare..dar am totusi o rugaminte..

As vrea, macar pentru o secunda, sa fim doar noi doi.. Sa-Ti trimiti ingerii la cules de rugaciuni si noi sa stam Fata in fata..

Sa Iti pot studia culoarea ochilor, culoare pe care acum n-o cunosc..

Sa ne privim, si secunda aceea sa se prefaca in mii de vesnicii..

Nimeni sa nu spuna nimic…

Vreau sa Te iubesc in liniste si fara cuvinte…

Doar sa Te privesc…Rosul buzelor Tale sa ma arda pana la sfarsit..

Sa Te imbratisez cu dragostea asta interminabila ce o simt crescand in mine aripi nesfarsite..

Sunt atat de indragostita de Tine, Dragostea mea dintai..

Cand voi ajunge in prezenta Ta, nu vreau sa-Ti spun nimic..Vreau doar sa ma pot uita la Tine si sa traiesc..

Sa cad ca o ploaie torentiala la picioarele Tale si din mine sa rasara curcubeul iubirii dezinteresate ce Ti-o port.. Langa noi sa se topeasca muntii si sa crape vaile, si totusi nimeni sa nu spuna nimic…

Dar pana atunci, Dumnezeu, Te voi iubi cu ochii mei, cu mainile mele, cu pasii mei, cu degetele Iti voi mangaia Duhul..

Pana atunci, imi voi purta trupul ca altar..

Pana atunci, voi striga doar eu „Te iubesc”, si voi sorbi tacerea Ta pana la ultima picatura..

Mi-e dor de copilul din mine!

•ianuarie 16, 2010 • Lasă un comentariu

As vrea sa Te redescopar, sa devin copilul ce-si vede pentru prima oara Tatal, cu aceea licarire a sperantei si a bucuriei in ochii Lui. As vrea sa traiesc din nou cu inima-n Cer si picioarele pe pamant.
Sa deschid ochii spre viitor si sa ma nasc cu fata spre un nou rasarit, trimitand trecutul si greseliile intr-o lege veche a existentei. Sa cunosc din nou primele cuvinte divine care sa-mi zideasca o noua poveste a cuceririi divine. Sa ma reintalnesc in pasii ridicati de niste picioare vulnerabile, cu margaritarele purtate de nisip intr-un pamant gata sa-si deschida visteria radacinilor pt a ridca viata la suprafata.
As vrea sa dau din nou de bucuria din tacere, siguranta parerii impartasite, minutele stranse la poarta prieteniei noastre.

[…]

Sa fiu din nou copil, copil de speta divina. Sa cunosc zile care sa nu fie numarte pe o coala tintita pe perete. Mi-e dor de atentia primilor ani de viata, umbrita de indiferenta si lipsa de substrat a zileleor cotidiene.

Sa stau si sa ascult pietrele aruncate in apa, si apoi sa numar cercurile formate..un rasunet de copil.
N-am uitat cantecul fredonat in diminetile amortite sau in noptile tacute. Notele nu au fugit de pe portativ.
Bucurii singuratice, coltul nostru, visele pe care Ti le desenam pe hartie si le semnam cu o rugaciune, sperante ce le puneam cu grija in cutia asteptarii, stiind ca nici o vraja nu le va putea muta de acolo.
Rasetul de copil intr-un om mare, poarta o raza culeasa dintr-un cer al bucuriei. Sa fii aici si totusi la inceput.

Anii sa-ti poata fi numarati si totusi azi sa fie prima zi a existentei.

Sa ti se spuna ca esti mare si totusi tu sa chemi prima zi inapoi.
Sa ti se spuna ca esti responsabil de viata ta si tu sa simti ca abia azi ai invatat ce inseamna sa decizi

Sa ti se spuna ca anii trec si tu sa-i numeri invers.

Sa ti se spuna ca ceea ce faci nu se potriveste varstei tale, iar tu sa te simti fara varsta.

Sa ti se spuna ca mergi gresit, iar tu sa simti ca pasul tau abia azi atinge prima oara pamantul.

Sa fii criticat iar tu sa nu vezi un « ieri » in spate

Sa ti se spuna ca numai esti ce-ai fost candva, iar tu de abia azi sa incepi a fii.

Sa auzi in jur vocile dorului pentru viata simpla, sincera, naturala de demult, si tu sa simti ca asa te-ai nascut azi.

Da, pentru ca AZI din nou esti acolo cand zici. O iau de la inceput!